Gestalt terapia

Pentru cei care au o profa comunista de psihologie ca si mine:))

GESTALT TERAPIA - ARTA CONTACTULUI

Friedrich Salmon Perls (mai târziu îşi va lua numele de Fritz) s-a născut în 1893, într-un cartier obscur al ghetoului evreiesc din Berlin şi a decedat în 1970 la Chicago. El este considerat părintele Gestalt-terapiei.

Perls provenea, ca multe alte genii, de la periferia societăţii şi vorbea despre asta ori de câte ori avea ocazia. Nu accepta nici un fel de politeţe sau convenţie socială şi exprima întotdeauna ceea ce simţea. Din acest motiv, treptat, a fost respins de majoritatea oamenilor din anturajul său. El devine cunoscut la 75 de ani, cu ocazia Revoluţiei din 1968, când este descoperit de un jurnalist care îl consideră un om “care trăieşte într-o absolută autenticitate şi care nu este altceva decât încarnarea profesiei sale!” Publicul este încântat de o întoarcere la umanism după invazia unei tehnologii reci. Perls începe să ţină conferinţe neconvenţionale asupra unui nou stil de viaţă, liber şi asupra unui contact direct, rapid şi profund, iar eminenţi psihologi de pe Coasta de Est a Statelor Unite parcurg mii de kilometri ca să participe la conferinţele sale. Astfel, Gestalt-terapia devine cunoscută în toată lumea, iar Fritz Perls este recunoscut ca părintele acestei metode.

Cuvântul “Gestalt” provine din germană şi înseamnă “formă” şi se scrie cu majusculă deoarece în limba germană substantivele se scriu cu majusculă.

Gestalt-terapia este o abordare existenţialistă bazată pe premisa că “oamenii trebuie să-şi găsească propriul drum în viaţă şi să accepte responsabilitatea personală, dacă aspiră la obţinerea maturităţii”. Spre deosebire de psihanaliză, care este o analiză centrată pe psihism, Gestalt-terapia este o terapie care merge mai departe şi vizează, dincolo de trezirea conştiinţei, schimbări de comportament. Această terapie utilizează şi asocierea liberă de idei, pe care o extinde la comportamentele repetitive. Terapia se parctică în grup sau în relaţie terapeutică, unde, clientul repetă comportamentele învăţate care răspund unor situaţii trecute, dar care nu-şi justifică necesitatea în present: frica de orice autoritate rezultă, de exemplu, din teama de autoritatea tatălui sau a mamei. Într-un grup, fiecare participant povesteşte drama existenţei sale, de care parţial este inconştient: pasivitate, agresivitate, dependenţă, revoltă, supunere, dominare, etc. Spre deosebire de terapia în grup, în cadrul consultaţiei, clientul vorbeşte doar de problemele exterioare, nu poate aborda decât lucrurile de care este conştient. În grup şi mai ales într-o viaţă comunitară terapeutică, el repetă comportamente de care nu este conştient şi care provoacă conflictele din viaţa sa cotidiană. Acesta va putea fi astfel lămurit asupra felului său de a “vedea” lucrurile care determină abordarea unor comportamente inadecvate situaţiei prezente.

1. CICLUL GESTALT

Ciclul Gestalt este procesul urmat de o persoană pentru a găsi un răspuns satisfăcător la o nevoie de dragoste, de recunoaştere, de securitate, de a se simşi util, de libertate, etc. Acest proces este important pentru că el indică uneori o cale de urmat în travaliul terapeutic. Dacă o nevoie nu este satisfăcută, înseamnă că a întâlnit un obstacol exterior sau interior, o rezistenţă. Procesul terapeutic constă în a regăsi drumul procesului natural de satisfacere a unei nevoi.

Ciclul Gestalt este compus din şase părţi:

a)      Senzaţie, sentiment, nevoie

b)      Trezirea conştiinţei

c)      Energizare

d)      Acţiunea

e)      Contactul

f)        Retragerea

a)      Senzaţie, sentiment, nevoie

Este punctual de plecare în orice proces: a simţi înainte de a gândi. A simţi este piesa de bază a Gestalt-terapiei: ce simţi chiar acum?

b)      Trezirea conştiinţei

După ce a simţit o senzaţie în corpul său, persoana se află într-o bună poziţie pentru a deveni conştientă de nevoia sa, de suferinţa sa, de problema sa. Această trezire a conştiinţei poate apărea subit uneori, dar de cele mai multe ori ea apare ca o urmare a parcurgerii unui drum lung cu obstacole, rezistenţe şi ocolişuri. Această trezire se poate realize prin transfer care aduce problema în prezent şi constituie un avantaj important în trezirea conştiinţei şi pentru procesul terapeutic. Când persoana devine conştientă de o nevoie nesatisfăcută, ea poate crede că este suficient să o cunoască pentru ca lucrurile să se schimbe. Aici se opreşte psihanaliza. În Gestalt, a simţi este elementul de bază în stabilirea diagnosticului: trezirea conştiinţei este importantă, dar interpretarea de către terapeut este evitată, cel mult propusă şi discutată cu clientul care o acceptă sau o respinge.

c)      Energizare

Acolo unde se opreşte psihanaliza începe terapia în Gestalt: felul în care este găsit un răspuns satisfăcător la o nevoie. Odată cu conştientizarea problemei pacientul poate spune că va lua măsuri pentru îndreptarea situaţiei, dar adesea derularea se face mai greu, iar terapeutul poate propune unele soluţii pentru a-l ajuta să-şi exprime sentimentele în faţa unui scaun gol sau asupra unei perne. Scopul lui este de a mobiliza energia spre o acţiune adecvată, simbolică.

d)      Acţiunea

  

            Acţiunea în Gestalt-terapia poate fi simbolică: a vorbi cu o şeful, profesorul, o autoritate (scaunul gol din faţă); a-şi exprima furia împotriva cuiva lovind o pernă sau trântind un partener prin abordarea acestui rol într-o psihodramă în grup.

Acţiunea poate fi şi reală atunci când formatorul este considerat de client cauza unei probleme (mama, şeful, un professor, etc)

e)      Contactul

Contactul în această terapie poate fi, la rândul său, simbolic: a retrăi o traumă şi a plânge din abundenţă, a îmbrăţişa o rudă dispărută.

f)        Retragerea

Când contactul este satisfăcut intervine retragerea. Retragerea satisfăcătoare se traduce printr-un sentiment de bine şi o deschidere spre alte nevoi.

2. REZISTENŢA LA SCHIMBARE

Rezistenţa la schimbare este compusă din trei faze:

a)      Introiecţia

b)      Proiecţia

c)      Transferul

a)      Introiecţia     

În Gestalt, introiecţia este “încorporarea pasivă a ceea ce mediul înconjurător furnizează subiectului asupra modului de interacţiune originară între copil şi mediul său înconjurător: copilul acceptă totul cu încredere şi înghite orice hrană psihologică care îi este prezentată. “Trebuie” începe foarte devreme şi nu corespunde întotdeauna cu nevoile sale” (Polster E.M.). Introiecţiile sunt constituite din diferite credinţe despre sine şi ceilalţi, mai mult adecvate trecutului decât prezentului.

Introiecţiile poartă nume diferite: credinţe despre sine sau lume, prejudecăţi, principii, ideologii, condiţionare, scenariu de viaţă, conformism, anticonformism, integrism, contestare. O mare parte din terapie constă în  curăţarea minţii de praful trecutului.

b) Proiecţia

În Gestalt, proiecţia apare atunci când individul nu poate accepta sentimente pe care a aflat că “nu trebuie” să le simtă şi pe care le atribuie anturajului. “Nu trebuie constituie introiecţia fundamentală… Cel care introiectează îşi abandonează propria identitate. Cel care o proiecteză o distribuie celorlalţi.” (Polster E.M.)

d)      Transferul

Transferul este modul în care un client reproduce cu terapeutul sau cu membrii grupului sentimente apărute în situaţii trecute.

Transferul şi proiecţia se dezvoltă atunci când:

1. aşteptările de la celălalt sunt mai importante decât ceea ce reprezintă el în realitate;

2. când o persoană continuă, în mod pasiv, să aştepte de la celălalt ceea ce nu îndrăzneşte să îi ceară;

3. când o persoană nu are curajul necesar pentru a spune ceea ce îşi imaginează că celălalt gândeşte despre ea şi rămâne blocată în presupunerile sale fără să le verifice.

Într-un grup de Gestalt-terapie, proiecţia este mereu confruntată cu realitatea  şi favorizată. Ceea ce un om îşi imaginează despre celălalt nu este fals, este realitatea lui, dar nu neapărat şi a celuilalt.

3. “TRECEREA LA FAPTĂ”ŞI “PUNEREA ÎN ACŢIUNE”

Cele două concepte sunt distincte şi nu trebuie confundate.

Spre deosebire de psihanaliză unde trecerea la faptă este reprimată, Gestalt-terapia propune punerea în acţiune a sentimentului şi permite experimentarea diferenţei între temerile iniţiale şi realitatea actuală. Punerea în acţiune are două aspecte: actualizare şi acţiune motrice.

Astăzi Gestalt-terapia se practică în contexte şi cu obiective diferite:

1.      în psihoterapie individuală (faţă în faţă cu terapeutul)

2.      în psihoterapia de cuplu (cu cei doi parteneri împreună)

3.      în psihoterapia de familie (cu mai mulţi membri ai familiei reuniţi)

4.       în grupuri de terapie sau de dezvoltare personală a potenţialului fiecăruia

5.      în cadrul instituţiilor (şcoli, centre pentru tineri neadaptaţi, spitale de psihiatrie, etc)

6.      în cadrul întreprinderilor din sectorul industrial sau comercial, pentru facilitarea contactului şi “creşterea” relaţiilor interumane, în gestionarea conflictelor sau pentru stimularea creativităţii.

Gestalt-terapia este o abordare naturală şi universală, potrivită persoanelor de toate vârstele, nivelurile şi culturile, în diverse situaţii. De altfel, Perls consideră că metoda sa “este prea bună pentru a fi folosită doar pentru bolnavi şi marginalizaţi” şi o prezenta bucuros, într-o manieră provocatoare, ca pe o “terapie a normalilor”.

      Bibliografie:

1. Moreau Andre – Psihoterapie : metode şi tehnici
2. Ginger Serge – Gestalt Terapia : arta contactului